De vorbă cu ghidul meu spiritual

Am scris în articolul precedent că am facut meditații pentru a lua contact cu ghidul meu spiritual și am reușit să mă întâlnesc cu el, cel adevărat. Spun asta deoarece prima dată când am făcut o meditație ghidată pentru conectarea cu ghidul spiritual, a aparut o entitate pe care nu am văzut-o efectiv, i-am simțit prezența și atât. Am întrebat care îi este numele și mi-a zis un nume. I-am spus ca nu înțeleg și atunci am văzut o mână de bărbat care a început să scrie numele cu un pix pe o foaie de hârtie albă: Asha. Numele mi-a plăcut deoarece în hindi înseamnă speranță. Dar nu mi-a plăcut că a a scris numele pe hârtie și am văzut doar mâna lui.

Seara am reprogramat scutul meu energetic și am făcut din nou meditația și l-am chemat pe Asha în biblioteca mea. Nu a venit. Atunci am tras concluzia că nu este ghidul meu, ci o entitate care nu are intenții bune. Am chemat din nou ghidul meu spiritual cel adevărat și de data aceasta în bibliotecă a întrat un bărnat înalt care era îmbrăcat într-o robă albă, lungă. Părul îl avea lung și blond, iar ochii albastrii. Ș-a așezat în al doilea fotoliu și a rămas nemișcat. Eu l-am rugat să îmi răspundă la o întrebare, ceva legat de viitorul apropiat, deoarece în seara aceea urma să merg la o întâlnire cu un tip și eram puțin curioasă ce va fi, cum va fi, dacă va fi ceva.

Ghidul mi-a răspuns telepatic că nu vede nimic, nici în altă viață din trecut și nici în viitor și că nu o să fie nimic între mine și tipul cu care urma să mă întâlnesc. Și mi-a mai zis că de fapt el știe că eu doream să îi pun altă întrebare, despre altcineva, dar nu am avut curajul să fac asta. Și după aceea au început să se deruleze imaginile, ca într-un film. Era noapte și eu m-am văzut în mașină cu el, sufletul meu pereche, care conducea. Nu știu cum să explic mai bine, dar am avut senzația că nu eram fizic pe scaunul celalalt, dar totuși eram. La un moment dar am văzut lumini oribitoare venind din față, erau mașini care mergeau cu viteză mare. Am auzit scrânet de roți și zgomote înfundate. Luminile continuau să vină spre noi, din partea opusă. Am început să strig la el, la dreapta, la dreapta, întoarce volanul la dreapta, deși logic ar fi fost sa ia la stânga. Dar el m-a ascultat și a dat brusc de volan la dreapta, astfel evitand ciocnirea frontală cu o mașină care venea din fața noastră, intrase pe constrasens.

Ne-am continuat drumul și am trecut pe lângă un accident, două mașini se ciocniseră foarte rău și pe jos am văzut un om mort. Nu mai stiu dacă ne-am oprit sau nu ca să ajutăm deoarece filmul s-a întrerupt brusc. Ghidul meu spiritual s-a ridicat din fotoliu, eu i-am mulțumit și a plecat. Nu a ieșit pe ușa bibliotecii, ci pur și simplu a disparut treptat.

Nu știu ce am văzut. Nu știu dacă am avut o premoniție sau am văzut ce ceva dintr-o viață paralelă. Mulți oameni sunt de părere că nu este bine să știm ce se va întâmpla în viitor, că e mai bine așa, să nu știi. Pe de altă parte unii sunt de părere că este imposibil să vezi ce se va întâmpla în viitoar pentru că acesta nu este stabil și că linia temporală nu este unică, ci se poate schimba de foarte multe ori. Da, cred asta. În viziunea pe care am avut-o eu tocmai am schimbat cursul evenimentelor, am modificat linia temporală. Pur și simplu atunci când mașina a virat la dreapta, linia temporală s-a modificat, nu a mai avut loc accidentul.

În dimineața aceasta am făcut din nou o meditație în scopul de a mă întâlni cu ghidul meu spiritual ca să îmi răspundă la o întrebare simplă: De ce sunt singură? Nu îmi dau seama de ce a durat mai mult timp ca prima dată până când el, ghidul meu spiritual, a intrat pe ușa bibliotecii și s-a așezat în celalalt fotoliu. La întrebarea mea, mi-a răspuns: Nu ești singură! După ce mi-a transmis telepatic răspunsul s-a ridicat brus de pe fotoliu și pe spate i-au apărut două aripi mari și albe cu care m-a învăluit, ca într-un scut de protecție. Mă ținea în brațe și aripile lui ne învăluiau pe amândoi. Brusc a început să bată un vânt rece și am văzut cum se apropie de mine nori mari și negri sau mai degrabă o ceață neagră și densă. Din fericire aripile ne-au protejat pe amândoi și în câteva secunde vântul s-a domolit și ceața neagră s-a împrăștiat.

După ce m-am liniștit ghidul a început să îmi transmită imagini. I-am văzut pe bunicii materni și paterni. Pe părinții mamei îi țin minte mai puțin, deoarece eram mică când au murit, dar am câteva amintiri clare cu ei. În schimb, pe bunicii din partea tatălui îi țin foarte bine minte deoarece am locuit împreună cu ei mulți ani de zile. Nu știu de ce mi-a transmis ghidul imagini cu bunicii mei. Știu că de acolo de unde sunt ei acum mă protejează și nu numai pe mine, dar eu îl întrebasem de ce sunt singură, adică de ce nu este un bărbat în viața mea și de ce mi-e dificil să găsesc pe cineva care să îmi placă din toate punctele de vedere.

Ghidul spiritual, căruia de aici înainte o să îi spun A, și-a strâns aripile și a dispărut, tot așa ca prima dată, treptat. Sincer, nu știu ce să cred. Un ghid spiritual poate fi și înger? Ghizii au aripi? Credeam că numai îngerii au. Sau poate că A nu este un ghid spiritual, ci un înger păzitor. Sau este și ghid și înger păzitor? Nu știu. Sunt multe întrebări la care nu am aflat încă răspunsul.

Îmi place să cred că totul este posibil, chiar și imposibilul.