Bucățile lipsă din sufletul meu
Nu am mai scris aici, pe blog, de foarte mult timp. Am avut o perioadă mai agitată în care am căutat răspunsuri la foarte multe întrebări. În mare parte am reușit, dar nu în totalitate, deoarece cum aflu răspunsul la o întrebare, apar altele, multe, una după alta. În ultimul timp am făcut regresii în vieți anterioare, meditații pentru conectarea cu ghidul sau ghizii mei spirituali. De două ori am vizitat biblioteca Akasha pentru a primi răspuns la cea mai arzătoare întrebare a mea. Nu am putut să citesc ce scrie în cartea care s-a materializat pe masa din fața mea, dar în schimb am văzut imagini destul de clare, dar care din păcate nu mi-au oferit răspunsul pe care îl căutam.
În urmă cu două zile am făscut o curățare ghidată de sora mea. Experiența în sine a fost interesantă și am reușit să curăț locul din inima mea care mi s-a înfățișat sub forma unei biblioteci plină de cărți (o carte pentru fiecare viață pe care am trait-o înainte de cea actuală) de tot ceea ce era negativ. La sfârșit, deoarece lumina din bibliotecă era difuză, mi-am făcut o fereastră mare prin care să intre lumina soarelui și o terasă de la care se vede o priveliște frumoasă, ireală.
Tot în timpul celei meditații de curățare am trimis înapoi bucățile de suflet ale altor persoane care erau la mine. Acestea erau sub forma unor bucăți de oglindă pe care erau imprimate imagini. Pe fiecare bucată era câte o imagine diferită, dar din cauză că acest transfer s-a făcut foarte repede, nu am avut timp să văd clar ce reprezenta fiecare.
Când am chemat la mine bucățile mele de suflet pe care le-am dat de bunăvoie sau mi-au fost luate fără să știu de-a lungul vieții, au aparut mai multe bucăți de sticlă care aveau diferite forme, dar erau impersonale, transparente și goale cumva de conținut. Din fericire nu au ajus până la mine, s-au oprit în fața mea. I-am zis sorei mele că bucățile mele de suflet nu vor să vină la mine, ceva le oprește, nu le dă voie. Și când m-a întrebat ce le oprește mi-am adus aminte că în urmă cu două zile am modificat și reprogramat scutul meu energetic în sensul că pot ajunge la mine numai gândurile bune, iubirea, vibrațiile înalte și ca nici o persoană să nu se poată conecta la mintea mea dacă vine cu intenții rele, ascunse. Sora mea a zis că asta înseamnă că bucățile de suflet ce au fost oprite nu sunt ale mele și să le trimit înapoi de unde au venit. După ce le-am împrăștiat am mai făcut curățenie în biblioteca mea plină de cărți și după aceea am chemat din nou bucățile mele de suflet și acestea s-au materializat pe o măsuță din fața mea sub forma unor bucăți dreptunghiulare din ceramică albă care aveau colțurile rotunjite. Nu erau multe, dar erau de un alb mat, curat, fără pete sau fisuri. Le-am luat și le-am pus pe fiecare la locul lor, în sufletul meu. O bucățică lipsește, nu a vrut să se întoarcă, încă. Știu la cine este și de ce vrea să mai rămână acolo.
Biblioteca despre care am scris aici esta numai a mea. Este locul meu preferat unde fac meditații și de asemenea unul din locurile de pornire în călătoriile pe care le fac în viețile mele anterioare. Ea nu există în realitatea fizică ci numai în imima și sufletul meu. Mai am un loc asemănător. Este o grădină frumoasă, plină de flori multicolore și înconjurată de copaci. În mijlocul e este o fântână arteziană care este înconjurată de un zid nu prea înalt, cu o bodură lată. Undeva la marginea grădinii este o cascadă frumoasă. Niciodată nu am ajuns până la ea, dar într-o zi voi face asta. Grădina aceea este plină de oglinzi mari care sunt de fapt portaluri prin care trec în alte vieți, atunci când fac regresii.
