A doua sesiune de access bars
Ieri am fost la a doua sesiune de access bars și, așa cum am scris în primul articol, mai mult ca sigur nu va fi și ultima. Acum a fost mai bine ca data trecută, am fost mai liniștită și mult mai relaxată, deși au fost două episoade dificile. Dar nu am mai plâns, nu am mai avut remușcări, nu m-am mai simțit vinovată pentru tot ce nu a fost bine în viața mea și nici regrete că nu am putut să fac mai mult.
Data trecută am fost atacată de o entitate, cred ca și de data asta s-a întâmplat, dar nu a mai fost chiar atât de violent. La un moment dat am simțit o durere ascuțită în piept, în stânga sus, aproape de umăr, dar a trecut repede. Un alt episod neplăcut a fost atunci când am văzut în mintea mea lama unei ghilotine cum începe să cadă și am știut că eu sunt victima. Când am început să ma agit speriată, practicantul a întrerupt contactul. Am făcut o scurtă pauză și am băut multă apă deoarece îmi simteam gâtul uscat, nu puteam să respir și am început să tușesc.
În rest imaginile pe care le-am văzut în mintea mea au fost frumoase și sugestive, iar înțelesul lor destul de clar. Cumva mi-am dorit să ajung din nou la casa pe care am văzut-o în timpul regresiei în vieți anterioare și m-am văzut din nou acolo, singură și tristă. Arătam la fel și eram îmbrăcată în rochia albă și lungă. De data aceasta eram hotărâtă să intru în casă dar nu am reușit, ceva mă oprea și nu îmi dădea voie. Am încercat de câteva ori și dezamăgită că nu pot păși pragul casei m-am întors și am început să cobor pe drumul prăfuit pe care mersesem de multe ori. La un moment dat a apărut el și m-a întrebat de ce mă grăbesc și renunț așa de ușor. Mi-a zis că trebuia să îl aștept, deoarece în casa aceea nu puteam intra singură, trebuia să fim amândoi. I-am răspuns că nu mai vreau să încerc și că tot ce îmi doresc în momentul acela este să zbor. M-am transformat într-o pasăre cu aripi mari și m-am ridicat ușor în aer. Credeam că voi zbura singură dar și el s-a transformat într-o pasăre și mi s-a alăturat în zbor, nu m-a lăsat singură. Zborul a fost frumos și lin, aripile parcă ni se atingeau și sincronizarea era perfectă.
Când am coborât în fața casei eram din nou oameni. El m-a luat de mână și am intrat. Înăuntru nu era așa cum mă așteptam să fie. Am pășit într-o sală mare, circulară și goală. Era un patinoar, dar apa nu era înghețată spre mijloc, doar pe margine era solidă și prezenta siguranță. Știam că trebuia să ajung la o ușă care era în partea opusă a sălii și nu puteam face asta decât patinând. El m-a luat de mână și împreună am ajuns la acea ușă, dar drumul nu a fost ușor, am patinat pe margine pe unde era gheață și eram în siguranță. Știam că acea ușă este portalul către o altă viața din trecut și am deschis-o. Credeam că vom păși împreună dincolo, dar nu a fost așa. El mi-a spus că nu poate merge mai departe, dar că mă va aștepta la următoarea ușă după ce voi traversa viața a cărei uși tocmai am deschis-o. Și așa a fost. Când am trecut nerăbdătoare pragul următor, el era acolo așa cum a promis. M-a luat de mână și ne-am continuat drumul.
Dacă în timpul primei sesiuni am plâns, de data aceasta nu a mai fost așa, am zâmbit mai mult și chiar am râs. Imaginile care m-au făcut să rând erau parcă dintr-un film, un amestec de scene și personaje din filmele sf și fantezie pe care le-am văzut în viața aceasta. Prima dată am văzut câțiva șoareci. Erau mari și îmbrăcați în costume spațiale, asa cum am văzut în serialul Doctor Who. Erau caraghioși și am început să râd, gândindu-mă că arată ca niște șobolani spațiali. Nu îmi era frică de ei deoarece îi priveam de undeva de sus și mă simțeam în siguranță. Eu eram fața de pisică (Cheshire) din Alice în țara minunilor. Pe urmă au început să apară mai multe personaje din acea poveste și toate aveau în loc de guler o carte de joc. Erau caraghioși, amuzanți și inofensivi. M-au făcut să zâmbesc și să râd.
Restul sesiunii de access bars a decurs frumos, am avut senzația de liniște și pace, iar în mintea mea nu am mai văzut entități binevoitoare sau rele și nu am mai văzut alte imagini sau secvențe din filme fanteziste. Sincer, de abia aștept urmatoarea sesiune. Mulțumesc Alin!
