Mafia plăcerilor interzise

Tot ce pot să vă spun este că în urmă cu câțiva ani eram agent ACIT (Agenția de Combatere a Infracțiunilor Temporale) dar, deși avansasem destul de repede ajungând la agent de gradul 2 în câțiva ani, uneori aveam senzația că lipsește ceva, că vreau mai multă acțiune pe teren sau, nu știu, altceva. Atunci nu realizam ce anume îmi doream deoarece munca îmi era apreciată în agenție și asta datorită faptului că îmi îndeplineam sarcinile primite respectând cu strictețe regulamentul interior al ACIT. Majoritatea misiunilor erau cam la fel, cu excepția locației în timp și a personalităților pe care trebuia să le protejez. Nu era deloc ușor să depistez fluctuații în linia temporală și să calculez când și unde va avea loc o lovitură a traficanților de plăceri interzise.

Ca să înțelegeți mai bine, trebuie să vă spun că în secolul XXVI tot ceea ce era plăcut și frumos era interzis: bijuteriile, parfumurile, muzica de orice gen, poezia, dansul, mașinile luxoase și chiar delicatesele culinare. Toate acestea erau necunoscute majorității oamenilor din timpul meu. Legile erau foarte dure și pedepsele pe măsură deoarece analiștii politici ajunseseră la concluzia că haosul mondial de la sfârșitul secolului XXII a fost generat în primul rând de goana nebună a oamenilor după aceste plăceri și au convins politicienii să emită legi aspre care le-au interzis. Din păcate în timpul meu existau traficanții de plăceri interzise care în ultimii zeci de ani deveniseră foarte bogați și influenți. Nu aveau scrupule și erau în stare de orice pentru ca să-și satisfacă clienții care plăteau mult pentru așa ceva. Mafia plăcerilor interzise era puternică și în fiecare an numărul celor care erau racolați creștea îngrijorător de mult.

La început aceștia au adus din secolele trecute doar mostre de parfum sau casete cu muzică veche pe care le vindeau colecționarilor de antichități, dar pe parcurs au început să-și diversifice oferta și să crească prețurile. De câțiva ani era la modă ca la petrecerile simandicoase să fie ,,invitați” cântăreți, dansatori celebrii sau chiar maeștri bucătari din secolele trecute. Traficanții din viitor le făceau acestora din urmă oferte greu de refuzat pe care majoritatea le acceptau, iar cei care refuzau erau răpiți și aduși în viitor pentru a satisface plăcerile celor care plăteau prețul cerut.

Ca să nu devină dependenți de produse care ofereau plăcere, agenții ACIT erau bine pregătiți și antrenați. Uneori se mai întâmplau și ,,accidente” și aceștia erau contaminați. La întoarcerea din misiune erau testați și dacă exista cea mai mică urmă de contaminare erau imediat băgați la dezintoxicare. Eu niciodată nu am avut parte de un asemenea tratament, ceea ce dovedește că nimeni și nimic nu putea să mă determine să îmi placă muzica, bijuteriile sau parfumurile după care erau înnebunite femeile din secolele trecute. Eram agentul perfect din toate punctele de vedere!

Cu două zile în urmă (parcă au trecut sute de ani de atunci) am primit o misiune nouă. Trebuia să ajung în anul 2012 în orașul Hamburg și să fiu lângă H.P. Baxxter, solistul formației Scooter, în momentul în care când traficanții din viitor vor încerca să îl contacteze și să facă tot posibilul pentru ca muzica rock să nu se audă la petrecerea conducătorului celui de al patrulea regat din timpul meu. După calculele colegilor mei, Baxxter urma să fie contactat într-un club renumit, unde formația Scooter urma să câte câteva melodii. Cu o zi înainte șeful m-a anunțat sec că am la dispoziție șase de ore pentru a duce la bun sfârșit misiunea și mi-a urat succes. Deși îmi doream să aflu mai multe amănunte despre cel pe care trebuia să îl protejez, știam că nu le voi obține de la șeful meu, așa că am făcut puțină muncă de cercetare înainte să plec în misiune, ceea ce nu a fost greu, ținând cont că agenția avea acces la toate datele istorice de care aveam nevoie.

După ce am pus la punct toate detaliile misiunii eram convinsă că nici de data aceasta nu voi da greș, dar lipsea totuși ceva. Trebuia să găseasc o modalitate de a intra la petrecere ca să fiu în apropierea lui H.P. Baxxter la momentul oportun și, în plus, avem nevoie de o schimbare radicală, adică să mă transform din femeia rece și insensibilă într-una sexy și seducătoare. Ei bine, partea aceasta nu îmi plăcea deloc pentru că trebuia să folosesc exact la ceea ce era interzis. Conștientă de riscurile contaminării am îmbrăcat totuși o rochie de seară neagră și mulată, mi-am prins părul într-un coc lejer, mi-am pus cerceii cu smaralde și am pulverizat câțiva stropi de parfum Ricci Ricci care a fost lansat în anul 2009 (temporal ea încadrat bine) de către casa Nina Ricci. Sticluța cu parfum găsită în camera cu probe avea o formă deosebită , probabil confiscată de la un traficant de plăceri care o cumpărase dintr-un un magazin online.

Parfumul m-a amețit puțin deoarece nu eram obișnuită cu mirosul floral foarte puternic și cu combinația vitange între citric și floral, dar antrenamentul și-a spus cuvântul și mi-am revenit destul de repede. Aș fi renunțat la parfum dar avem nevoie de puterea lui incredibilă de a mă transforma într-o femeie irezistibilă și seducătoare care să îi capteze atenția lui H.P. Baxxter, iar acest parfum avea să fie arma mea secretă. Când senzații necunoscute și stranii au început să pună stăpânire pe mintea și trupul meu, mi-am dat seama că eram contaminată dar era prea târziu să renunț la misiune, așa că am apăsat hotărâtă pe butonul de pe brățara de la încheietura mâinii.

Întoarcerea în timp și spațiu a avut loc instantaneu, exact la coordonatele stabilite, în fața clubului de fițe unde urma să aibă loc contactul și prinderea traficanților de plăceri interzise care veneau din viitor. Am trecut foarte ușor de cei doi bărbați care păzeau ușa de la intrare. Am intrat veselă și încrezătoare în forțele proprii fiind sigură că misiunea mea va avea succes și întoarsă în timpul meu voi fi lăudată și poate, cine știe, chiar și promovată. Din păcate, încă de la intrare am fost copleșită atmosfera din club. Deși rațiunea îmi spunea că totul era normal pentru oamenii din anul 2012, senzațiile necunoscute dar plăcute au devenit și mai acute pe măsură ce înaintam. Am realizat că îmi făcea plăcere să fiu în mijlocul oamenilor veseli care dansau, priveam fascinată jocurile de lumini și eram încântată de clinchetul vesel al paharelor de cristal. Melodia antrenantă pe care o cânta formația de pe mica scenă îmi era cunoscută pentru că o ascultasem în timpul sesiunii de informare premergătoare misiunii, iar solistul de pe scenă era chiar H.P. Baxxter, vedeta pe care trebuia să o protejeze.

Apoi totul s-a desfășurat cu o viteză amețitoare. După ce melodia a luat sfârșit el a coborât de pe scenă și s-a oprit în fața mea. Ochii lui mari și albaștrii nu i se mai păreau reci și nici nu aruncau săgeți de gheață, așa cum avusesem impresia când am văzut câteva fotografii cu formația, ci era caldă și senină. Un fior de plăcere mi-au străbătut tot corpul când am realizat că el mă privea insistent și nu încerca să își ascundă admirația și dorința. Ca prin vis l-a văzut cum se apropie încet de mine și îmi șoptește ceva la ureche. Eram amețită din cauza apropierii trupurilor și nu am înțeles ce mi-a spus, dar timbrul vocii lui răgușite m-a făcut-o să îmi piardă controlul și să mă las în voia simțurilor, dusă de val. Buzele ni s-au unit într-un sărut arzător, plin de dorință. Pentru prima dată în viața mea nu mă simțeam vinovată și nu aveam mustrări de conștiință, deși știam că sunt contaminată. Mai mult, eram foarte încântată că parfumul pe care îl alesesem avusese efectul scontat.

Cât despre misiune, ce să vă mai spun? Sunteți curioși să aflați deznodământul? Ei bine, simpla mea prezență lângă solistul formației îi determinase pe cei doi traficanți de plăceri să renunțe la tentativa de a se apropia de el și de a-i face propunerea ca formația Scooter să cânte la petrecerile bogătanilor din viitor. Probabil m-au recunoscut și cred că nu își doreau să aibă probleme dacă eu chemam ajutoare din viitor pentru a-i aresta. Riscau să fie prinși și închiși pe viață, așa că au renunțat la planul lor și au părăsit în grabă clubul în căutarea altei victime. Cu toate că misiunea se încheiase cu succes, eu eram tristă pentru că urma să să întoarc în timpul meu anost, să redevin femeia rece de la început și să îmi continui munca în agenție. Dar nu îmi mai doream asta, nu după experiența trăită în acea seară. Ce rost avea să mă întoarc în viitor când eram unde trebuia să fiu? Bagajul de cunoștințe pe care le acumulasem în viitor și sticluța cu parfumul magic erau suficiente pentru a începe o nouă viață.