Nostalgia unei iubiri secrete
Nostalgia iubirii pierdute și speranța regăsirii ei sfidează timpul și se hrănește cu amintirile plăcute rămase vii în mintea mea. Tot ce s-a întâmplat atunci, clipele frumoase, șoaptele tandre de iubire, ochii tăi mari care mă priveau cu dragoste și uimire de fiecare dată când ne întâlneam, toate au rămas adânc întipărite în mintea mea, precum literele într-o carte. Nu e ușor să uit tot ce a fost frumos, dar îmi doresc să pot face asta cu o înverșunare mută. Nu reușesc pentru că „uneori, nostalgia este ca o buruiană care se agaţă tocmai de locul unde se spune că există inima, până la sufocare.” De ce oare tot ceea ce este frumos trebuie să aibă întotdeauna un sfârșit?
Este oare pedeapsa ce trebuie să o îndur pentru că am avut curajul să te iubesc, deși îmi era interzis? „Să te întâlnesc şi să nu te pot iubi este ca şi cum nu aş mai fi.” Ai insistat să intri în lumea mea tăcută și stingheră iar eu ți-am deschis larg ușa inimii mele, fără nici o reținere. Și acum mai cred că „iubirea continuă să-mi apară ca singura terapie născocită în ultimele milenii pentru a-i vindeca pe oameni de orice supărare.” Tu nu m-ai mințit niciodată și de la început mi-ai spus că „nu vrei ca eu să trăiesc pasiunea deoarece cu pasiunea mea eu o trezesc pe a ta, care zace ascunsă şi ghemuită în sufletul tău şi nu vrea să ţi se arate.” Nu îmi pare rău că nu te-am ascultat și nu regret.
Mă întreb uneori dacă vom mai avea vreodată șansa să reaprindem flacăra pasiunii de la început. Oare iubirea noastră ar arde cu aceeași intensitate mistuitoare? Mă vei privi din nou cu aceeași dragoste și ardoare ca la început? Mă tem că nu va fi așa. Dar dacă totuși se va întâmpla? Iubire, pasiune, regret, renunțare, suferință, ardoare, frustrare, suflet rănit și apoi iertare și resemnare…
„Iubirea noastră era făcută din conversaţii. O iubire extraconjugală, extrapărintească. Extra tot. Mulţi ar fi considerat-o o greşeală gravă. Însă eu eram mândră de ea, chiar dacă nu aş fi recunoscut niciodată în faţa lui. (…) Iubirea e întotdeauna sinonimă cu catastrofa, draga mea. Iubeşti pentru toată viaţa mai ales pe cel care nu răspunde la sentimentele tale cu aceeaşi intensitate. Foloseşti timpul ca să atenuezi dorinţa, care, în schimb, se înteţeşte. Aşa cum se întâmplă cu celulele unei tumori. Până când te omoară.”
Citatele sunt preluate din cartea Iubirea secretă, de Paula Calvetti.
